Comentariu - Lacul de Mihai Eminescu

Lacul (comentariu)

de Mihai Eminescu

Lacul de Mihai Eminescu a apărut pentru prima oară la data de 1 septembrie 1876 în revista Convorbiri literare, revista societăţii Junimea din Iaşi. Această operă lirică este de tip pastel, deoarece indică un anumit tablou de natură, acela fiind după titlu, lacul. Prima strofă a poeziei indică mai multe epitete cromatice, acelea fiind "lacul albastru", "nuferi galbeni" şi "cercuri albe". Această strofă descrie peisajul lacului, şi a valurilor de apă foarte mici care cutremură o barcă. În a doua strofă este prezentată o stare de nesiguranţă a autorului, deoarece nu ştie dacă este adevărat ceea ce vede sau este imaginar, prin versul "parc-ascult şi parc-aştept". Din secvenţe reiese că el aşteaptă ca iubita să vină la el şi să îi cadă lin pe piept. Prin verbele la modul conjunctiv se indică dorinţa autorului. Autorul doreşte să scape din mână cârma şi lopeţile, pentru a pluti cu ea cuprinşi de farmec, în vazul nopţii şi al luminei blânde lune.Ultima strofă reprezintă constatarea autorului că a fost doar în imaginaţia sa şi el suspină şi suferă în zadar.

Argumentare operă lirică - Lacul de Mihai Eminescu

Lacul (operă lirică)

de Mihai Eminescu

Opera lirica este opera literară în care autorul exprimă gânduri, idei sentimente în mod indirect cu ajutorul figurilor de stil şi imaginilor artistice. Poezia "Lacul" de Mihai Eminescu este o operă lirică deoarece are carateristicile acestei opere. În primul rând, avem în vedere anumite mărci lexico-gramaticale care arată eul liric. Acelea sunt verbele conjugate la persoana I "trec", "ascult", "aştept" etc. şi pronume personale la persoana I, "eu", dar şi la forme neaccentuate "mi". În al doilea rând, avem anumite figuri de stil şi imagini artistice. Figurile de stil predominante sunt anumite epitete cromatice din strofa I "lacul albastru", "cercuri albe", şi "nuferi galbeni". Epitete simple: "luntrea mică", "blândei lune", "vântu lin foşnească", "unduioasa apă". O figură de stil aparte este inversiunea, folosită de autor de mai multe ori în poezie, în secvenţele "lacul codrilor albastru", "nuferi galbeni îl încarcă", cât şi aliteraţia şi asonanţa "suspin şi sufăr", respectiv "parc-ascult şi parc-aştept", care, arată o anumită stare de nesiguranţă a autorului. Întâmplarea, este în mintea autorului, ea nefiind reală. Prin verbele la conjunctiv ne putem da seama că autorul doreşte să se întâmple, să vină iubita sa, dar într-un final se întristează deoarece nu mai apare. În operă sunt existente şi anumite elemente de versificaţie: rima este una iregulată, deoarece nu apare în fiecare strofă la fel, numită rimă rară, măsura silabelor fiind egală, fiecare vers având 8 silabe, iar o strofă este alcătuită dintr-un catren, poezia având 5 strofe în total. Prin urmare, Lacul de Mihai Eminescu este o operă lirică deoarece îndeplineşte absolut toate caracteristicile acesteia.

Date bonus: Mihai Eminescu (1850-1889), cel mai mare poet român, aparţinând erioadei marilor clasici, debutează în anul 1866 cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul, scrisă la moartea profesorului său de limba română. În timpul vieţii, Eminescu a publicat un singur volum de poezii numindu-se "poesii". Poezia Lacul apare pentru prima dată la 1 septembrie 1876 în Convorbiri literare, revista societăţii Junimea din Iaşi.